In anii 1980, artista de benzi desenate Alison Bechdel a introdus un test pentru filme care consista din trei mici reguli: Filmul „trece” doar daca are (1) cel putin doua personaje feminine, (2) care vorbesc una cu cealalta la un moment dat, (3) despre altceva decat un barbat.
Pare destul de simplu, dar uitati o lista de filme cu personaje feminine „puternice” care nu trec: „Fata cu un dragon tatuat”, „Cavalerul negru: Legenda renaste”, „Stapanul inelelor” (toate trei), „Piratii din Caraibe” (1, 2 si 4), „Tomb Raider” si multe altele. Multe dintre ele pica punctul al doilea, in care trebuie sa vorbeasca una cu cealalta. Daca testul ar fi inversat, barbatii vorbind despre altceva decat femei, toate acele filme ar trece.
Dar aceste au ca demografic barbatii, intr-adevar. Cum ramane cu comediile romantice, care au, de obicei, ca demografic femeile? „Cand Harry a intalnit-o pe Sally”, „Kate si Leopold”, „Eu si Marley”, „Mereu la prima intalnire”, „500 de zile cu Summer” … nici macar cele care au ca personaje principale doar femei ca „Saracele fete bogate” sau „Cum sa scapi de un tip in zece zile” nu ar trece testul.
Evident, doar testul Bechdel fiind luat in considerare nu arata ca un film e sexist sau prost, dar demonstreaza ca, in general, femeile din filme tind sa fie definite de relatiile lor cu barbati, in timp ce barbatii sunt definiti de o varietate de lucruri (locul de munca, arme etc).
Deci, care-i treaba? Se pare ca nu este o coincidenta. Aparent, scolile de film descurajeaza scenaristii sa scrie scene in care femeile vorbesc despre altceva decat barbati, pentru ca ei cred ca acesta este un mod usor de a pierde interesul publicului rapid.
E doar unul dintre acele trucuri din industria filmului: folosesti un calendar ca sa arati trecerea timpului, arati o bomba pentru a crea tensiune, nu compui personaje feminine care vorbesc ca oameni reali. Ca sa sustina aceasta teoria vine si faptul ca un studiu realizat de Annenberg School for Communication & Journalism arata ca femeile au reprezentat doar 29.9% din totalul de roluri vorbite din filmele de succes din 2007. Fapt: 51% din populatia planetei sunt femei. E doar vorba de un joc sigur: filmele sparg recorduri de decenii cu personaje masculine in roluri principale (publicul fiind alcatuit, atat din barbati, cat si din femei), asa ca de ce l-ar schimba acum?
In acelasi an, Warner Bros a anuntat initial ca nu va mai face filme cu personaje principale feminine dupa ce ultimele productii, cu Jodie Foster sau Nicole Kidman, au fost esecuri la box office, lucru care nu are sens – cand „John Carter” si „Battleship” au fost esecuri, nu ai incetat sa faca filme cu barbati, ci doar au incetat sa faca filme cu Taylor Kitsch.
Compania si-a retras declaratia si a realizat un remake pentru filmul din 1939, „Femeile”, in care toate personajele sunt femei … insa tot ce fac pe parcursul filmului este sa vorbeasca despre barbati.