Intreaba pe oricine si iti va spune ca liberarea femeilor este un lucru bun acum, desi contrasteaza cu milioane de ani de evolutie. De cand a existat societatea, barbatii au fost vanatorii si femeile au fost casnice. Nu e nimic sexist in legatura cu asta (vor insista) – e doar realitatea. In toata istoria, a existat o lume a barbatilor si o lume a femeilor.
In ciuda a ceea ce te-a invatat „Familia Flinstone” despre valorile familiei omului de pestera, distinctia dintre lumea barbatilor si lumea femeilor este relativ recenta, si prin relativ recenta ma refer la Revolutia Industriala.
Sa intretii o casa nu e usor, insa era un adevarat cosmar in anii 1800. In timp ce un tata contemporan care stie cum sa schimbe scutece si sa spele vase este considerat prosesiv (sau tinut in lesa, depinzand de perspectiva ta), atunci insemna doar … un tata. Sa te asiguri ca un bebelus traieste indeajuns pentru a ajuta cu treaba in casa era o responsabilitate foarte importanta, si, in loc sa se certe asupra cui este treaba asta, oamenii pur si simplu o faceau.
Sunt multe motive pentru care lucrurile s-au schimbat, dar putem sa alegem ca punct principal dezvoltarea muncilor la departare de casa. Lucratul in fabrici insemna sa nu te afli acasa toata ziua, iar barbatii au primit majoritatea locurilor de munca in fabrici pentru ca, stiti voi, secolul XIX. Atunci a aparut cultul femeii adevarate, si ideea de mama ca profesie full-time a devenit populara si acceptata. Pe masura ce lumea industriala a devenit mai brutala si mai competitiva, o granita si mai mare s-a format intre cele doua sfere.
Femeile au dovedit ca se pot descurca la fel de tine in fabrici si uzine la inceputul secolului XX, cand barbatii au plecat la razboi, iar ele le-au luat locul. Incet, incet, acestea au castigat tot mai mult teren, ajugand la o oarecare egalitate, desi, inca ne aflam departe de asa ceva, din pacat.