Se intampla de foarte multe ori ca parintii sa isi lase pur si simplu copilul sa stea in fata televizorului intreaga zi deoarece asa au certitudinea ca acestia vor reusi sa stea cuminte fiind sustrasi de aceasta activitate.
Televizorul a fost supranumit de catre specialisti „micul gigant”. El intra in casa noastra, ne cucereste pur si simplu. Televizorul creeaza un mediu si un mijloc de divertisment foarte atragator, ce reprezinta un adevarat miraj, atat prin imaginile pe care le vehiculeaza cat si prin undele electromagnetice.
Neuropsihologii spun ca se creeaza pe scoarta cerebrala, anumite rutine, pe care creierul are tendinta sa le repete. Astfel ca, daca repetem un act de-a lungul unor zile, cum ar fi privitul la TV, el se intipareste in creier, insa alte procese si actiuni vor fi defavorizate, si in principal, va scadea mult motivatia si puterea de a controla anumite activitati.
In momentul in care se uita la televizor, creierul intra intr-o stare pasiva si deci pierde controlul asupra instinctelor (alimentar, pulsiunile sexuale), si asa vine pofta necontrolata de mancare. De aceea, consumatorii cei mai mari de televizor si desene animate sau de jocuri pe televizor sunt si obezi.
Limbajul se formeaza la varste foarte mici… prin auzul limbajului mamei si al adultilor din jurul lui. Limba este mijlocitorul prin care noi luam contact cu lumea si are condensate toate aceste strategii ale creierului de a comunica. Pentru dezvoltarea limbajului, ajuta foarte mult lectura si matematica. Daca acestea lipsesc sau sunt deficitare, si daca in loc, copilul se va uita la desene animate, unde „limbajul lasa mult de dorit” (o mamica), atunci copilul va avea mari probleme in a comunica, in a folosi cuvinte pentru a-si comunica gandurile, ideile, dorintele, nevoile, sentimentele.
Este foarte important ca micutul sa fie privat de anumite lucruri si sa nu exagereze in fata televizorului.